Fanfare & Percuţie

header-web

 

descărcare

          Închinarea un ghiveci  de pastor  dr. Peter Masters

        Capitolul 6 – Fanfara ,instrumente cu coarde şi percuţie 

          Adevărul despre instrumentele bibliei şi folosirea lor

Ce ne învaţă Biblia despre modul cum trebuie folosite instrumentele în închinare ? Acest subiect reprezintă astăzi o problemă arzătoare .

Cei care încurajează folosirea nestingherită a muzicii instrumentale şi a formaţiilor sau grupurilor arată cu degetul spre Vechiul Testament  zicând că Dumnezeu a permis tot felul de instrumente şi orchestre mari pentru pentru a contribui cu un element muzical major la închinare. Dacă Dumnezeu ,spun ei, este acelaşi ieri astăzi şi în veci ,atunci el doreşte acelaşi fel de închinare astăzi.

Dar este adevărat că Dumnezeu a permis o închinare în întregime instrumentală în sinagoga iudeilor ? Este adevarăt că de exemplu timpanele (tamburinele) la care cântau fetele dansatoare ,conduceau închinarea ?

Este adevarat că iudeii sau închinat cu instrumente de percuţie şi fanfară generând o muzică ritmică puternică ? O privire aruncată asupra datelor existente ne va arăta că această idee se află la kilometri distanţă de adevăr.

 Se intâmplă exact opusul ,deoarece în Vechiul Testament Dumnezeu a aşezat restricţii ferme cu privire la folosirea instrumentelor ,evident pentru prevenirea supralicitării muzicii la nivel uman copleşind şi umbrind închinarea spirituală. Desigur instrumentele erau permise ,dar numai câteva  şi numai la ocazii specificate. Astfel exemplul Vechiului Testament ne invaţă marele pricipiu al responsabilitaţii ,dat la o parte de închinarea noului stil.

Realizăm că Biserica lui Isus Hristos nu este supusă reglementarilor Vechiului Testament .Regulile de închinare nu sunt obligatorii pentru noi astăzi . Totuşi este valabil principiul general al restricţiei în folosirea instrumentelor expus de Dumnezeu în acele vremuri. Din acest motiv trebuie demascat afirmaţia absurdă şi greşită că Dumnezeu a permis o închinare instrumentală şi ritmică fără rezerve.

Înainte să privim la informaţii clare ,trebuie să remarcăm un lucru general despre închinare . Promotorii noii închinari spun că putem face aproape orice la închinare ,atâta timp cât este făcut spre slava lui Dumnezeu .Dacă batem la tobă acasă ,atunci putem s-o facem spun ei ,spre slava lui Dumnezeu şi în biserică, drept un act de închinare . Orice instrument ,orice stil muzical la care cântam spre slava lui Dumnezeu în viaţa privată sau publică poate fi folosita spre slava lui Dumnezeu şi la închinare . Acesta este raţionamentul susţinatorilor noii închinări. Însa aceasta politică este greşita deoarece trece cu vederea unul de faptele fundamentale ale închinării învaţat în toată Biblia: Dumnnezeu a separat închinarea directă de toate celelalte lucruri făcute de copii Săi. Tot ce facem în viata trebuie sa fie spre slava Lui, dar închinarea directă este o activitate specială unică guvernată de reguli şi directive speciale . Pe vremea împaratului David ,israeliţii foloseau o gama largă de instrumente muzicale în viata lor socială, însa doar câteva erau permise în închinarea directă , pentru ca aceasta era o activitate distinctă .

Vom vedea în continuare că Vechiul Testament vorbeşte de cel putin opt feluri de instrumente existente folosite în general de oamenii acelor zile în viaţa privată si civică din care doar patru erau permise în casa lui Dumnezeu. Este foarte important sa cunoaşteti aceasta . Vom privi mai întâi la câteva din instrumentele excluse care erau minunate şi de bun gust si totuşi excluse.

Să luam de exemplu fluierul. Citim despre diferite instrumente din familia fluierului (flautului) , ca de exemplu flautul propriuzis cavalul – un fluier de regulă dublu  ţinut lateral si cimpoiul – un flaut dublu din Grecia cu burduf atasat. Dar nici un fel de fluier nu era permis în închinarea de la Templu .

De ce ? Fiindca Dumnezeu  îi invaţa că anumite restracţii erau necesare  astfel ca poporul să nu fie distras de la închinarea sinceră ,conştientă de prea multe lucruri…atrăgătoare .

Alt instrument folosit de evrei dar exclus de la Templu este tamburina (în traducerea Cornilescu este folosit cuvantul tobă ,desi în original cuvîntul este tamburină). Toate acestea puteau fi folosite pentru recreaţie şi festivităţi civice ,dar nu în Casa lui Dumnezeu.  Din acest motiv pretenţia modernă că se poate folosi orice este total greşită. Regulile erau foarte stricte şi chiar daca noi astăzi nu suntem supuşi acestora este greşit să arati către Vechiul Testament ca să justifici ce se întamplă astazi în închinare.

De unde avem informaţia despre restricţii ? Este o simplă speculaţie a teologilor ? Nu,ci este foarte limpede in Biblie .

În diferite pasaje ( 1 Cronici 15.16,28; 16.5,6 ,42 ; 25.1,6 ) citim despre instrumentele indicate în vremea lui David  pentru a fi folosite în închinarea directă în Cortul Întâlnirii şi în Templu. Vom vedea mai târziu că aceste instrumente limitate erau reduse şi mai mult pentru folosirea „locală” şi pentru închinarea privată. Instrumentele folosite în Templu erau psaltirea (alăuta) harfa şi chimvalul . Leviţii cântau la aceste instrumente .

Numai preoţii puteau folosii trambiţa (inclusiv goarna) în scopuri speciale , dar nu pentru acompaniamentul normal al cântării. Trebuie sa repetăm că aceste patru instrumente formau doar jumătate dintre instrumentele general folosite în acele vremuri .

În vremea împaratului Ezechia aceste reguli au fost recomfiormate in 2 Cronici 29, 25- 26.

În ce fel au folosit aceste instrumente ? Urmatoarele versete ne lămuresc în această privinţă:

„În clipa când a inceput arderea de tot , a început şi cântarea Domnului ….Toata adunarea sau închinat au cântat cântarea şi au sunat din trâmbiţe  pâna sa ispravit arderea de tot . Şi când au isprăvit de adus arderea de tot împaratul si toţi care erau împreuna cu el  au îngenuchiat şi s-au închinat”.

Desigur închinarea avea un puternic element de bucurie izvorât din subiectele deosebite despre care  cântau, dar a considera orchestrele de la Cortul Intalnirii sau de la Templu drept nişte formatii ce cântau muzica ritmică (cu tobe şi alte instrumente de percuţie) este efectiv absurd. Să observăm că nu apar deloc tobele sau tamburinele în aceste orchestre (aşa cum de altfel apar astăzi în muzica multor biserici) . De asemenea, să observăm că muzica era folosită doar în timpul arderii jertfei ,apoi muzica înceta şi toţi continuau închinarea fără instrumente .

În timpul lui David ,orchestra din Casa lui Dumnezeu se pare că era compusă din 27 de instrumentişti ,cântand la doar trei tipuri de instrumente . (1 Cronici 25,1-6) . Dacă întelegem corect aceste lucruri aceasta era o orchestră extrem de modestă pentru conducerea cântarii unui numar atât de impresionat de închinatori. Din numarul acesta mic de instrumentişti întelegem că muzica nu era destinată să domine (sau sa distragă atenţia de la) închinarea inteligentă profund trăită.

Secole mai târziu când închinarea de la Templu a fost restaurată de Ezra şi Eremia ,regula celor patru instrumente a fost urmarită scrupulos ,confirmând faptul ca era o regula obligatorie pentru evrei.

(Vezi Ezra 3,10 si Neemia 12,27). Aceleaşi instrumente însa nu au fost prescrise şi pentru închinarea locală de la sinagogă . Aceasta era mult mai simplă ,dupa ce au dispărut chimvalele şi tamburinele, făcând şi mai imposibil ca cineva să vadă în Biblie ideea muzicii puternic ritmate cu instrumente de perecuţie. Instrumentele cu coarde stabilite pentru închinare erau mai degrabă dulci decât zgomotoase .În cartea Psalmilor vedem că harfa şi psaltirea erau singurele instrumente care acompaniau închinarea privată sau cea de la sinagogă. Nu găsim fanfara sau percuţia .

Însasi titlul de „Psaltire” indica prin definiţie o colecţie de cântece interpretate cu acompaniamentul harfei . Psalmul 92 ne dă un exemplu de asemenea instrucţiune .  Următorii psalmi, afirma clar că psalmii trebuiau cântaţi cu harfa şi alăuta (psaltiri) Ex. psalmii 33,43,57,71,92,108,144,147 . se specifică ce se cânta cu instrumente cu coarde. Deci cu asemenea instrumente  modeste şi cu sunet plăcut era acompaniat cântatul cu ocazia închinării familiare şi la sinagogă.

                                   Se contrazice Biblia pe ea însăşi ?

Regulile Vechiului Testament sunt clare dar se pare că se contrazic în cartea Psalmilor .Susţinătorii noului stil de închinare arată cu degetul spre pasaje  precum Psalmul 68,25 unde David mentionează fete „care sună din timpane ” şi insistă că aceasta justifică folosirea tamburinei.

În alţi câtiva psalmi se pare ca David contrazice regulile proprii (sau mai degrabă pe cele pe care Dumnezeu i le-a dat) . Din aceste versete işi iau compozitorii noii închinări autorizarea pentru organizarea de concerte de închinare.

Totuşi, modul de folosire al acestor versete este evident greşit , deoarece ei fac ca Biblia să se contrazică ,deşi în cuvantul lui Dumnezeu nu pot exista contradicţii. Este imposibil ca Dumnezeu să dea nişte porunci concrete într-un loc apoi să le contrazică totalmente intraltul. Acest fapt ne îndeamnă să examinăm cu mai multă atenţie acele pasaje care pare să contrazică regulile. Când trecem la această observam de îndata că instrumentele interzise nu erau folosite la închinarea directă înaintea lui Dumnezeu ,ci la festivitaţi civice ,ţinute în aer liber pentru celebrarea victoriilor în razboaiele grele din trecut .Promotorii noii închinari par sa fie inconştienţi de acest fapt.

Nu ar trebui să uitam niciodată că israelitii formau simultan un stat national şi o comunitate religioasă. Existau multe lucruri care erau permise să le realizeze ca stat dar nu-şi aveau locul în închinarea formală,directă. Procesiuni speciale parade de victorie şi zile de mulţumire erau activitaţi în aer liber ,civile organizate de poporul lui Dumnezeu în calitatea sa  de stat . Fetele mergeau  în fruntea acestor coloane de oameni dansând şi scuturând tamburinele. Dar aceste tamburine nu erau permise niciodata in Cortul Intâlnirii sau la Templu. Un act direct de inchinare a fost foarte diferit de  sărbătoarea civică.

Timpanul/tamburina din Psalmul 58 era folosită in mod evident la o activitate civică . Psalmul deşi profetric şi mesianic ,era bazat pe o victorie militară  notabila. Se referă la carele lui Dumnezeu si modul în care cuceritorul mergea în faţa mulţimii de prizonieri după război.

Puterea lui Dumnezeu este celebrată nu doar  în sanctuar ci şi în festivitaţi stradale în timpul cărora „în frunte merg cantăreţii apoi cei care merg cu instrumentele, în mijlocul fetelor care sună din timpane”.

In Psalmul 81,2 întâlnim din nou timpanul (în traducerea Cornilesu toba) .”Cântaţi o cântare, sunaţi din toba, din arfa cea plăcuta  şi din alaută” . Este un psalm a lui Asaf. A incălcat el regulile folosindu-se de un instrument interzis în inchinare ? Raspunsul este nu, deoarece psalmul lui este o chemare lansată poporului pentru a se alătura închinarii şi festivitatii cu ocazia Sărbătorii Corturilor .

Aceasta  era cea mai veselă sărbatoare dintre toate Celebra eliberarea poporului din Egipt ,supravieţuirea lor în deşert şi „secerişul” din ţara promisă. Această sărbatoare constituia un timp când erau exprimate aproape toate instinctele culturale în aer liber, cănd multă muzică acompania procesiunile lungi de israeliţi urcând la Ierusalim pentru sărbatoare. Fireşte „fetele” jucau cu timpanele şi dansul naţional evreiesc erau în prim plan în timpul orelor de seara,în fiecare tabară.

Ţinând cont de aceste festivităţi naţionale ,realizăm că Asaf , n-a comis nici o eroare cu privire la instrumente .El n-a adăugat tamburina/timpanul la orchestra de la Templu ,nu le-a prescris ca instrumente de folosit la închinarea directă.

Psalmul 98,5-6 menţionează harfa folosită pentru acompaniera psalmilor şi adaugă trâmbiţele .Acestea trebuiau să fie mânuite de preoţi doar în zilele de sărbătoare speciale. În mod sigur acest psalm include sărbătoarea marilor victorii .De acea se referă la Închinarea ţinută în zilele speciale. Formula este aceaşi ca intodeauna tamburinele,timpanul şi dansul cultural au fost permise la festivitaţi nationale ,instrumentele din familia harfei cu sunete dulci pentru închinarea normală ,personală şi locală,iar trambiţele solemne (folosite doar de preoţi) şi chimvalele (folosite doar de liderii de cor  precum Asaf) erau adăugate la închinarea de la Templu.

Psalmii 149 -150 sunt citaţi constant de către promotorii noului stil de închinare pentru justificarea folosirii neîngradite a instrumentelor (împreuna cu dansul) la închinarea directa . Psalmul 149 conţine versetul : „Să laude numele lui cu jocuri ( dansuri) ,sa-l laude cu toba (timpanul) şi harfa ” (versetul 3) .Întrebarea este dacă psalmistul se referă la închinarea directă sau la festivitaţile naţionale ale evreilor inclusiv la cele comemorative ale victoriilor ,ţinute în aer liber ?

Citind psalmul întreg ,răspunsul devine foarte clar . Psalmul nu este unul (exclusiv) despre închinarea directă deoarece trece în revistă toate aspectele vieţii naţionale şi private . Aceasta întrebuintare largă a psalmului reiese din versetul cinci ,care încurajează oamenii să scoată strigăte în aşternutul lor. Versetul şase îi îndeamnă să-L laude pe Dumnezeu cu sabia cu doua tăişuri în mâna lor. Trebuiau  să aducă ei în sens absolut literar paturi şi săbii la Templu ? Bineinţeles că nu. Psalmul acesta include în sfera sa închinarea privată din timpul nopţii ,dar şi serviciul miltar efectuat pentru ţară. Versetul şapte al psalmului cere înfăptuirea răzbunării asupra păgânilor,iar versetul opt cere legarea împaraţilor acestora în lanţuri. Iată deci că trece în revistă fiecare aspect al vieţii ,atât cel civic cât şi cel spiritual .Aceasta include festivităţi civice şi ceremoniile de victorie .Din acest motiv nu ar trebui sa fim surprinşi când găsim referiri la timpane ,tamburine şi la dans. Regulile pentru închinarea de la Templu nu sunt contrazise.

Dar ce facem cu Psalmul 150 ? Psalmistul cheamă poporul lui Dumnezeu să-l laude cu timpane ,dans si orga ,împreuna cu instrumentele permise la Templu. Psamul începe astfel :

„Lăudaţi-L pe Domnul !, Lăudaţi-L pe Dumnezeu în locaşul Lui cel sfant , laudaţi-L în intinderea cerului, unde se arată puterea Lui”. „Locaşul” menţonat aici este descris a fi „intinderea vastă”, sau „ceruri imense” .Nu este vorba de templul pămantesc ,ci de templul universului întreg ,chiar şi de intinderea infinită aflată dincolo de univers,unde îngerii zboară la porunca lui Dumnezeu  Cu alte cuvinte acesta este un alt psalm care reclamă gloria lui Dumnezeu în toate domeniile vieţii. Acesta trece dincolo de actul de închinare directa .

Versetul şase al psalmului ne aduce aminte că instrumentele însele nu pot fi mijloace de laudă. Numai fiinţele care respiră pot să se închine .Numai sufletele vii pot să-L laude pe Dumnezeu. În lumina acestui fapt psalmul are sens numai când este înteles  ca un psalm bogat in figuri de stil, folosind caracteristice muzicale ale diferitelor instrumente pentru descrierea diferitelor sentimente….Cu alte cuvinte , psalmul enumeră instrumentele nu pentru a fi folosite în sens literar , ci pentru a reprezenta gama de subiecte atitudini care compun închinarea sinceră. În această interpretare instrumentele sunt meteforice si reprezentative. Aceasta este probabil cea mai comună interpretare a psalmului la comentatorii protestanti …..

O Biblie de studiu populară publicata  recent, işi exprima opinia  că  acest psalm cheamă la închinare cu toate felurile de instrumente muzicale. Dar interpretarea foarte literară a acestui psalm produce o contradicţie majoră în Biblie. Dumnezeu este văzut ca unul care face reguli ferme ,ulterior provocându-i pe oameni să le încalce.  Psalmul 150 nu poate şi nici nu doreşte să anuleze restricţiile Vechiului Testament cu privire la instrumentele folosite în închinare.

Standardul lui Dumnezeu rămâne valabil în această epocă a Evangheliei şi anume că instrumentele muzicale trebuie să fie modeste în caracter  limitate ca număr, şi niciodată nu trebuie sa fie permis să rivalizeze şi să coopleşească  atractivitatea inchinarii inteligente .

Ideea că Vechiul Testament aprobă bufoneriile muzicale este bazată pe o interpretare suspect de superficială si greşită a datelor biblice .Închinarea nu ar trebui să fie o oportunitate pentru exhibiţionismul uman .O temă care reapare mereu în Scriptură ,este că Dumnezeu stă împotriva celor mândri . Închinarea nu este pentru a demonstra abilităţi artistice ,omeneşti,nici pentru a intreţine închinătorii. Muzica şi virtuozitatea instrumentală niciodată nu trebuie să interfereze cu caracterul spiritual al închinării.

Închinarea tradiţională promovează teama de Dumnezeu ,reverenţă spiritualitate şi contemplare. Bucuria se revarsă din sensul sentimentelor şi nu este provocată cu ajutor extern.Închinarea tradiţională este bazată pe închinarea biblică şi aceasta respectă anumite restricţii . Domnul a încredinţat poporului său folosirea mijlocalor muzicale ca să îi asiste la închinare ,dar niciodată nu trebuie să se abuzeze de această încredinţare.  Totuşi în opinia noastră aceasta încredinţare este folosită în mod abuziv de susţinătorii stilului modern de închinare.

002A_201304_14_Metropolitan_Tabernacle__London

________________________________________________________

 

Întodeauna au existat principii, reguli în ce priveste închinarea şi instrumentele folosite în inchinare în Casa Domnului , chiar şi în timpurile Vechiului Testament .
Cu atît mai mult în Biserica Creştină au existat şi există încă principii şi reguli privind muzica şi instrumentele folosite în închinare, în special în Casa Domnului .
Dacă  israeliţii din vremea lui David, cu o mie de ani înaninte  de Hristos ,  se manifestau potrivit tradiţiilor vremii (precreştine ) inclusiv prin dans acompaniaţi de tamburine – jocurile,dansul fiind acompaniate în mod traditional de instrumente de percuţie- creştinii „născuţi de sus” regeneraţi în Hristos ,au avut cu totul alte principii şi  mod de manifestare . Chiar dacă Biserica istorică a avut devieri spre tradiţii idolatre pe care protestantismul le-a respins ca fiind nebiblice ,nu putem nega faptul că dea lungul istoriei în Biserica creştină au existat oameni ,călauziti de Duhul lui Dumnezeu care au dat bisericii reguli de urmat în ce priveşte închinarea în Biserică care au păstrat caracterul de locaş sfînt al Casei lui Dumnezeu.
Iată ce spune, un text, al Sfântului Ioan Gură de Aur, în care arătă ce anume aşteaptă din partea celor care cântau în biserică în vremea sa, deoarece îl considerăm mereu actual: “Noi dorim şi cerem, că voi, aducând dumnezeiasca cântare, să fiţi pătrunşi de mare frică şi însufleţiţi de pietate şi astfel să o aduceţi… căci din cei de faţă sunt unii, care neonorând pe Dumnezeu şi socotind zisele Duhului Sfânt neînsemnate, produc sunete nepotrivite, se prezintă ca şi cei băntuiţi de spirite rele, se clatină şi se sucesc cu tot corpul, şi fac mişcări, străine cântării duhovniceşti.
Ţie se cuvenea, ca cu pietate si cu frica să aduci închinare îngerească, dar tu introduci aici datinile dănţuitorilor […] Cum, tu nu te temi si nu tremuri? Poate nu ştii, că aici în mod nevăzut e de faţa insusi Dumnezeu, care cunoaşte mişcarea fiecăruia?… Dar tu nu inţelegi aceasta din cauză că, cele ce le-ai auzit şi le-ai văzut la priveliştile publice au întunecat mintea ta, şi de aceea cele ce se fac acolo, le introduci în rânduielile bisericesti …”.
Ne-am putea imagina ce ar fi fost dacă nu ar fi fost reguli şi principii ferme care să reglementeze  muzica şi închinarea în lăcaşul de cult ? Cu multe instrumente si fără nici o regulă ?  Cât ar fi rezistat în timp o astfel de „biserică” fără reguli şi principii ..clare ?
https://www.youtube.com/watch?v=6JYz-s03GtY
Biserica creştină şi-a păstrat peste milenii caracterul sacru prin aspectul şi ambianţa sacră a lăcaşului de cult, în care au existat reguli stricte privind închinarea prin muzică .
 Tobele si dansul in biserica erezia  vremurilor de pe urma

https://www.youtube.com/watch?v=XMMKRB-B8W8

https://www.youtube.com/watch?v=mwv8YKGZ4v8

https://www.youtube.com/watch?v=8zOjlb5Ocao

https://www.youtube.com/watch?v=-k7m3Cl2ZKk

https://www.youtube.com/watch?v=y-zKvqTaf7E

 https://www.youtube.com/watch?v=6Si7GUu5E0U

https://www.youtube.com/watch?v=aEldERHkx6Y

https://www.youtube.com/watch?v=-s1cbLiXDKI

 ……………………………………………………………………………

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s